În cartea „Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben vorbește despre numeroase plante folosite în medicina populară. Printre acestea se regăsesc și rozmarinul, frunzele de nuc și lavanda, plante apreciate tradițional pentru aromă, efect calmant și susținerea stării generale de bine.

Totuși, este important de spus clar: acest amestec nu tratează bolile de inimă, nu vindecă amețeala și nu înlocuiește consultul medical. Poate fi privit doar ca o infuzie tradițională, consumată cu prudență, mai ales de persoanele care au afecțiuni cronice sau iau medicamente.

Amestec de plante

Se folosesc plante uscate, în părți egale:

rozmarin, frunze;

frunze de nuc;

lavandă, flori.

Plantele se amestecă și se păstrează într-un borcan de sticlă, bine închis, ferit de lumină și umezeală.

Cum se prepară ceaiul

Pentru o cană, se folosește:

1 linguriță din amestecul de plante;

250 ml apă fierbinte.

Se toarnă apa peste plante, se acoperă cana și se lasă la infuzat aproximativ 5-7 minute. Apoi se strecoară.

Se poate consuma 1 cană pe zi, de preferat dimineața sau în prima parte a zilei. Dacă este bine tolerat, unele persoane pot consuma ocazional și o a doua cană, dar nu este recomandat excesul.

O cură scurtă poate dura 2-3 săptămâni, urmată de pauză.

Rozmarinul

Rozmarinul este o plantă aromatică folosită atât în bucătărie, cât și în tradițiile populare. Este apreciat pentru aroma sa puternică și pentru senzația de revigorare pe care o poate oferi.

În medicina tradițională, rozmarinul a fost folosit pentru oboseală, digestie lentă și susținerea circulației. Totuși, aceste utilizări nu trebuie interpretate ca tratamente pentru boli cardiovasculare.

Persoanele cu hipertensiune severă, epilepsie, boli cronice sau tratamente medicamentoase ar trebui să ceară sfatul medicului înainte de a consuma preparate concentrate cu rozmarin. Agenția Europeană a Medicamentului are monografii dedicate frunzei și uleiului de rozmarin, iar recomandările practice trebuie urmate conform prospectului produselor autorizate.

Frunzele de nuc

Frunzele de nuc sunt folosite tradițional mai ales în aplicații externe, pentru piele. Agenția Europeană a Medicamentului menționează utilizarea tradițională a frunzei de nuc pentru afecțiuni minore inflamatorii ale pielii și pentru transpirația excesivă a mâinilor și picioarelor, nu ca tratament dovedit pentru circulație sau inimă.

De aceea, afirmațiile despre „purificarea sângelui” sau „tonifierea vaselor” trebuie privite ca formulări din medicina populară, nu ca dovezi medicale certe.

Dacă apar reacții neplăcute, iritații, greață sau disconfort digestiv, consumul trebuie oprit.

Lavanda