E minunat cum bunătatea se întoarce.

În acele zile, Felicia Dănescu își număra banii cu o atenție dureroasă, adunând fiecare leu și făcând calcule peste calcule, doar ca să vadă dacă va reuși să treacă iarna fără datorii și fără umilințe. Când a sunat la gater, vocea i-a fost abia auzită, stânjenită, cerând numai doi metri de lemne — cantitatea minimă disponibilă. Nu a pomenit nimic despre vreo reducere și nici nu s-a plâns; singura ei dorință era ca soba să poată arde măcar în nopțile cele mai aspre.

Dimineața următoare, în fața porții sale a oprit un camion mare, nicidecum mașinuța pe care o aștepta. Fără explicații, muncitorii au început să descarce bușteni, formând o grămadă mult mai mare decât comanda făcută. Inima îi bătea cu putere în timp ce privea muntele de lemne crescând, conștientă că nu avea cum să achite așa ceva.