Alexandru a coborât spre ea, de parcă abia se mai ținea pe picioare.

Toți se uitau acum la femeia pe care cu câteva clipe înainte voiau să o alunge ca pe un gunoi.

Bătrâna l-a privit mai atent.

— Ne cunoaștem, tinere?

Ochii lui Alexandru s-au umplut de lacrimi.

— Nu… nu se poate să fiți dumneavoastră…

Elena a râs stânjenită.

— Alexandru, ce ai? E doar o femeie care adună gunoaie.

El s-a întors spre ea cu o privire atât de dură încât a tăcut imediat.

Apoi a privit din nou bătrâna.

— Mai spuneți ceva… orice.