Pune făina într-un lighean de frământat, fă o adâncitură la mijloc și adaugă sarea, uleiul și zeama de lămâie. Toarnă apa călduță puțin câte puțin și frământă pe îndelete, până obții un aluat neted, care nu se lipește de mâini.

Acoperă aluatul cu un ștergar umed și lasă-l să se odihnească la temperatura camerei 15-20 de minute — așa se întinde apoi ușor, fără să se rupă.

Presară amidon de porumb pe masa de lucru, împarte aluatul în 16 bucăți egale și rotunjește-le cu palmele, ca pe niște bezele.

Întinde fiecare bezea cu sucitorul, pe blatul presărat cu amidon, până ajunge cam cât o farfurie de desert. Așază foile una peste alta, cu amidon presărat din belșug între ele, să nu se lipească.

După ce ai întins toate cele 16 foi, ia-le pe rând și mai întinde-le o dată, de data asta cu vergeaua (oklava), până devin subțiri și mari cât tava.

Amestecă nuca măcinată mare cu scorțișoara. Unge tava cu puțin unt și așază prima foaie; marginile care atârnă le tai cu vergeaua și le pui înspre mijlocul tăvii, să nu se piardă nimic.

Continuă cu foile următoare: după fiecare două foi puse în tavă, presară un strat din nuca cu scorțișoară. Mergi tot așa până termini foile și nuca.

La ultima foaie, împăturește marginile care ies din tavă înspre interior, ca baclavaua să arate frumos și îngrijit.

Cu un cuțit bine ascuțit, împinge întâi marginile ușor spre interior, apoi taie baclavaua în bucăți dreptunghiulare, până la fundul tăvii.

Topește untul la foc mic, ia spuma de deasupra și toarnă untul limpede peste toată baclavaua, având grijă să se strecoare și printre tăieturi.

Bagă tava în cuptorul rece, apoi pornește-l la 180 de grade. Coace baclavaua 50-60 de minute, până se rumenește frumos deasupra, apoi scade la 160 de grade și mai las-o 25-30 de minute, să se coacă și în adâncime.

Între timp pregătește siropul: pune zahărul și apa într-o oală, dă în clocot și lasă să fiarbă la foc potrivit 25-30 de minute, până se leagă ușor. Adaugă zeama de lămâie și trage oala de pe foc.

Scoate baclavaua din cuptor și toarnă siropul fierbinte peste baclavaua fierbinte, încet, cu polonicul, peste toată suprafața.

Las-o să se odihnească în tavă până se răcește complet, ca să tragă tot siropul și să rămână crocantă deasupra și îmbibată frumos înăuntru.

La servit, presară fistic măcinat peste fiecare bucată, dacă îți place.

Nu sări peste zeama de lămâie din sirop — ea împiedică zahărul să se cristalizeze. Siropul e legat bine când, luat între degete, se simte ușor lipicios, ca o miere subțire.

Nu te zgârci la amidonul presărat între foi când le întinzi — el le ține separate și face baclavaua crocantă, cu straturi care se desfac frumos.

Regula de aur la însiropat: sirop fierbinte peste baclava fierbinte, apoi răbdare până se răcește complet în tavă. Dacă o tai și o servești caldă, siropul nu apucă să pătrundă uniform.

Dacă vrei o variantă mai festivă, înlocuiește jumătate din nucă cu fistic măcinat — iese o baclava cu miez verzui, ca la cofetărie.

Păstreaz-o acoperită, la temperatura camerei, nu la frigider — la rece untul se întărește și foile își pierd din crocant.