Am simțit cum mi se ridică o greutate de pe piept.

Dar nu era suficient.

Nu voiam doar să mă apăr.

Voiam să pun punct.

Am chemat o firmă de securitate.

Am schimbat toate încuietorile.
Am resetat sistemul de acces.
Am dezactivat codurile vechi.

Apoi am chemat o echipă de mutări.

Ironia nu mi-a scăpat.

Tot eu plătisem prima mutare.
Acum plăteam și ultima.

Le-am dat instrucțiuni clare:

— Toate lucrurile lui Andrei. Absolut tot. Împachetate și scoase din casă.

Nu am păstrat nimic.

Nici haine.
Nici lucruri personale.
Nici amintiri.

Totul a fost dus într-un depozit, plătit pentru o lună.

Suficient cât să-și dea seama că nu mai are loc aici.