Într-un castron puneți smântâna, oul, zahărul, zahărul vanilat și drojdia uscată  Amestecați bine cu o lingură și lăsați compoziția deoparte 10-15 minute, până se dizolvă drojdia și zahărul și prinde o spumă fină la suprafață — semn că drojdia s-a trezit.

 Între timp, cerneți făina într-un castron încăpător. Adăugați sarea, bicarbonatul și coaja rasă de lămâie  și amestecați cu un tel, să se împrăștie uniform peste tot.

 Dați untul rece pe răzătoarea mare direct peste făină (sau tăiați-l cubulețe mici)  și frecați-l cu vârfurile degetelor până obțineți firimituri mărunte, ca un pesmet untos. Lucrați repede, pe îndelete dar fără zăbavă, să nu se înmoaie untul de la căldura mâinilor.

 Faceți o adâncitură în mijlocul firimiturilor de făină cu unt și turnați acolo amestecul de smântână cu drojdie.

 Frământați scurt, cu mâna sau cu mixerul cu spirale, doar până se adună totul într-un aluat moale și neted, care nu se lipește de mâini. Nu-l frământați îndelung și nu-l încărcați cu făină: smântâna diferă ca grăsime și făina ca umiditate, așa că orientați-vă după consistență, nu după cântar. Dacă e prea moale, mai presărați o lingură-două de făină, cât cuprinde.

 Rotunjiți aluatul, puneți-l într-o pungă sau înveliți-l în folie alimentară și dați-l la frigider cel puțin o oră  Poate sta liniștit și peste noapte — nu pățește nimic.

 Scoateți aluatul din frigider și lucrați cu el imediat, cât e rece — nu-l lăsați să se încălzească. Întindeți-l pentru plăcinte, rulade sau cornulețe cu umplutura preferată și coaceți la foc potrivit, la 180 de grade, până se rumenește frumos și prinde o culoare aurie