Roxana nu înțelegea încă.

Dar când Octavian a pus pe masă contractul firmei de curățenie și a început să vorbească despre ore neplătite, condiții ilegale, fals în declarații privind moartea tatălui ei… ceva s-a schimbat.

Vocea lui era calmă.

Dar fiecare cuvânt era ca un ciocan.

În următoarele săptămâni, lucrurile au explodat.

Inspectoratul Teritorial de Muncă a venit în control.

Fosta șefă a Roxanei a început să sune disperată.

Alți angajați au prins curaj. Au vorbit.

S-au găsit pontaje modificate. Oameni plătiți la jumătate. Zeci de „hârtii cu datorie” mascate sub semnături forțate.

Și adevărul despre moartea tatălui ei.

Un raport medical ignorat.

O ambulanță chemată cu întârziere.

O minciună pusă pe hârtie ca să protejeze firma.

Într-o dimineață, la aproape două luni de la noaptea din fotoliu, Roxana a primit un telefon.

Procesul fusese câștigat.

Despăgubiri consistente.

Suficient cât să acopere tratamentul mamei ei.

Suficient cât fratele ei să nu mai întrerupă școala pentru că „nu sunt bani”.