Roxana nu înțelegea încă.
Dar când Octavian a pus pe masă contractul firmei de curățenie și a început să vorbească despre ore neplătite, condiții ilegale, fals în declarații privind moartea tatălui ei… ceva s-a schimbat.
Vocea lui era calmă.
Dar fiecare cuvânt era ca un ciocan.
În următoarele săptămâni, lucrurile au explodat.
Inspectoratul Teritorial de Muncă a venit în control.
Fosta șefă a Roxanei a început să sune disperată.
Alți angajați au prins curaj. Au vorbit.
S-au găsit pontaje modificate. Oameni plătiți la jumătate. Zeci de „hârtii cu datorie” mascate sub semnături forțate.
Și adevărul despre moartea tatălui ei.
Un raport medical ignorat.
O ambulanță chemată cu întârziere.
O minciună pusă pe hârtie ca să protejeze firma.
Într-o dimineață, la aproape două luni de la noaptea din fotoliu, Roxana a primit un telefon.
Procesul fusese câștigat.
Despăgubiri consistente.
Suficient cât să acopere tratamentul mamei ei.
Suficient cât fratele ei să nu mai întrerupă școala pentru că „nu sunt bani”.
