Oamenii au vorbit. Au judecat. Dar încet, Emilia a început să respire.

Apoi, într-o seară, Ion a adus o hârtie.

— Contractul e gata. După un an, ești liberă. Cu tot ce ți-am promis.

Emilia l-a privit lung.

— Și tu?

Ion a ridicat din umeri.

— Eu mi-am îndeplinit partea.

Ea a închis ușa, a lăsat hârtia pe masă și a spus încet:

— Poate… nu vreau să plec.