Nu am ridicat tonul.

Nu am plâns.

Am mers liniștită în bucătărie și m-am întors cu șorțul pe care îl purtasem toată ziua.

L-am dezlegat încet și l-am pus în fața lui Sergiu.

Apoi am așezat lângă el o listă.

Era lista cu toate cumpărăturile și pregătirile făcute în ultimele două zile.

Pe fiecare rând scrisesem timpul aproximativ:

• Cumpărături: 4 ore.
• Curățenie: 5 ore.
• Gătit: 11 ore.
• Deserturi: 3 ore.
• Aranjarea mesei: 2 ore.

În total: 25 de ore de muncă.

M-am uitat spre invitați.

— Înainte să mai discutăm despre cât de bună este friptura, vreau să vă întreb ceva. Câți dintre dumneavoastră ați petrecut douăzeci și cinci de ore pregătind această seară?

Nimeni nu a răspuns.

M-am întors spre soțul meu.

— Sergiu, spune-le tu. Câte ore ai petrecut ajutându-mă?

A coborât privirea.

— Nu prea am avut timp…

— Exact.

Am continuat calm:

— Nu mă deranjează că cineva are alt gust la mâncare. Dar mă deranjează lipsa de respect. Astăzi nimeni nu mi-a spus „mulțumesc”. În schimb, am auzit doar ce nu este suficient de bun.

Soacra a încercat să mă întrerupă.

— Exagerezi…