Daniel rămase nemișcat câteva secunde, cu palma lipită de geam, încercând să înțeleagă cum a ajuns în mijlocul acelei povești care nu părea să fie a lui. Aerul din încăpere era rece, aproape steril, dar în piept simțea cum îl arde o presimțire pe care nu știa să o numească.
Doctorița îi făcu semn să o urmeze într-un birou mic, cu miros de hârtie veche și cafea reîncălzită.
— Domnule Oprea, înainte să vă duc la copil, trebuie să înțelegeți ceva.
El dădu doar din cap.
— Femeia aceasta… Clara… a venit direct dintr-un sat din Bistrița. Era speriată, fără acte la ea, fără bagaje. Singura informație clară pe care a dat-o a fost numele dumneavoastră. A spus că sunteți singura persoană care o poate ajuta.
Cuvintele îi căzură greu, ca niște pietre ude.
— Dar eu nu o cunosc… — șopti el. — Nu am văzut-o niciodată.
Doctorița ridică ușor din umeri.
— Atunci, fie s-a încurcat în nume, fie… a avut un motiv serios să vă aleagă.
Daniel se trezi întrebând, fără să clipească:
— Pot să văd copilul?
Medicul îl conduse spre secția de neonatologie. Acolo, într-o incubatoare mică, legat la fire subțiri și înconjurat de luminițe discrete, stătea un copilaș cât o vrabie. Avea pielea fină și obrajii ușor roșii, ca și cum lumea îl atinsese prea repede.
Daniel simți cum i se strânge stomacul.
Nu era al lui.
Și totuși… simțea un nod în gât, un amestec ciudat de vină, teamă și protecție.
— E băiat — spuse doctorița. — Încă nu are nume oficial.
Pentru o clipă, ceva în el se clătină.
— Dacă tot sunt trecut ca tată… nu trebuie să-l las fără nume.
Doctorița îl privi lung, fără să-l judece.
— Alegeți unul temporar. Se poate schimba după ce clarificăm situația.
Daniel oftă adânc.
— Andrei. Să-i spuneți Andrei până una-alta.
În timp ce ieșea pe hol, inima îi bătea în ritmul neonului de pe perete. În minte îi revenea un detaliu: mesajul pe care îl ignorase. Un mesaj scurt, care suna ciudat la vremea aceea: „Vă rog, e urgent. Am nevoie de ajutor. O să vă explic tot.”
El îl ștersese fără să stea pe gânduri.
Acum părea cel mai mare greșeală din viața lui.
