Alexandru a încremenit în prag. Pentru o fracțiune de secundă, mintea i-a refuzat realitatea. Apoi a alergat.

Când a intrat în bucătărie, scena i-a tăiat respirația. Mama lui era trasă de braț, cu lacrimi pe obraji, iar Valentina avea mâna ridicată, cu fața schimonosită de furie.

— Ce faci?! — a urlat Alexandru.

Valentina a încremenit. Culoarea i s-a scurs din obraji.

— Alexandru… eu… nu e ce crezi…

— Dă-i drumul! ACUM! — vocea lui a zguduit pereții.

Valentina i-a dat drumul brusc. Clara s-a prăbușit pe un scaun, tremurând.

Alexandru s-a dus direct la mama lui. A văzut urmele unghiilor pe braț, vânătaia care începea să se contureze.

— Mamă… — i-a spus încet. — De ce n-ai spus nimic?

Clara a izbucnit în plâns.