— Am tăcut… pentru tine, mamă. Să fii fericit.
Atunci, ceva s-a rupt definitiv în el.
Alexandru s-a ridicat și s-a întors spre Valentina. Nu mai era furie. Era ceva mult mai rece.
— Ieși din casa mea.
— Alexandru, te rog, a fost o neînțelegere… era nervoasă, a spart paharul…
— Ieși. Acum.
— Dar nunta… invitațiile… — a bâiguit ea.
— Nunta e anulată. Azi. Și dacă mai ridici vreodată mâna la cineva, te asigur că răspunzi în fața legii.
Valentina a încercat să spună ceva, dar privirea lui nu-i mai lăsa loc de negociere. A plecat trântind ușa.
