Introducere
Usturoiul (Allium sativum) este folosit de secole în bucătărie și în medicina tradițională pentru proprietățile sale antiseptice și sănătate generală. Numeroase studii in vitro (în laborator) și unele studii clinice sugerează că anumite componente din usturoi au activitate antimicrobiană. Important: rezultatele din laborator nu înseamnă automat că usturoiul „vindecă” infecțiile sau înlocuiește antibioticele prescrise de medic.
Mecanismul — ce substanță e responsabilă?
Compusul activ cel mai studiat este alicina, eliberată când usturoiul este zdrobit sau mărunțit. Alicina și alți compuși pe bază de sulf au efecte antibacteriene, antifungice și antivirale în experimente de laborator, prin inhibarea enzimelor microbiene și perturbarea membranei celulare.
Ce tipuri de bacterii au fost afectate în studii?
În cercetări in vitro, extractele brute sau compușii izolați din usturoi au demonstrat activitate împotriva multor bacterii comune. Exemple frecvent citate (dovezile variază ca putere și tipul studiului):
- Staphylococcus aureus (inclusiv unele studii asupra tulpinilor rezistente la meticilină — MRSA) — activitate demonstrată in vitro, dar eficacitatea clinică rămâne limitată.
- Streptococcus spp.
- Escherichia coli
- Salmonella spp.
- Shigella spp.
- Helicobacter pylori (studii sugerând reducere a încărcării bacteriene la administrare combinată sau suplimentară)
- Pseudomonas aeruginosa (rezultatele sunt mixte și mai puțin consistente)
- Enterococcus spp.
- Klebsiella spp.
- Campylobacter jejuni
