Context general
Da — în perioada 1965–1989 se tipăreau şi se difuzau cărţi, însă producţia editorială funcţiona sub control politic şi ideologic strict. Statul deţinea monopolul asupra tiparului şi distribuţiei, iar cenzura era omniprezentă.
Organizare şi principale instituţii
- Majoritatea editurilor erau de stat (ex.: Editura Politică, Editura pentru Literatură, Editura Didactică şi Pedagogică, Editura pentru Literatură şi Artă etc.).
- Tipografiile, distribuţia (librării, depozite) şi achiziţiile de hârtie erau centralizate.
- Existau şi case de editură specializate pe ştiinţă, tehnică, carte pentru copii, manuale şcolare sau traduceri.
Cenzura şi criteriile editoriale
- Toate manuscrisele treceau prin filtre ideologice: necesitatea conformării cu linia partidului, glorificarea regimului, evitarea „elementelor decadente” sau critice.
- Autorii erau selectaţi, uneori favorizaţi cei care susţineau oficial direcţia politică; lucrările critice sau considerate „subversive” erau respinse sau modificate forţat.
- Traducerile erau aprobate selectiv; autoarele şi autorii străini traduşi erau cei acceptaţi de regim.
Producţie, calitate şi distribuţie
- Existau perioade cu deficit de hârtie şi resurse, care limitau tirajele şi calitatea imprimării (hârtie subţire, grafice puţine).
- Tirajele pentru unele lucrări „aproape obligatorii” (manuale, lucrări politice) erau mari; pentru altele, mici.
- Distribuţia era reglata de reţeaua de librării de stat şi de circuite instituţionale (biblioteci, şcoli). Unele titluri se găseau greu sau numai în anumite judeţe.
