— Vezi asta? Am frământat singură. Am plâns deasupra aluatului. Am muncit dublu, am pus bani deoparte, leu cu leu. Am plătit rate, facturi, am dus gunoiul, am reparat robinete. Singură.

Pavel se uita la ea și parcă o vedea pentru prima dată. Nu mai era femeia care îl aștepta cu masa pusă și sufletul deschis.

— Plăcintele astea nu sunt răzbunare, — a continuat ea. — Sunt adevărul. Dulci la început, apoi ustură. Exact cum a fost iubirea noastră.

El a încercat să se ridice, dar s-a așezat la loc. Îl durea obrazul, îl durea mândria, îl durea ceva mai adânc.

— Și acum? — a întrebat încet.

Elena a deschis ușa de la intrare. Pe hol era lumină. Aer curat. Libertate.

— Acum pleci, Pavel. Și nu te mai întorci.

Și-a scos șorțul, l-a pus pe spătarul scaunului și a rămas dreaptă, sigură.

Pavel a plecat fără să mai spună nimic.

Elena s-a întors în bucătărie, a scos plăcintele rămase din cuptor și a mușcat dintr-una. Era bună. Exact cum trebuia.

Pentru prima dată după mult timp, nu pentru el.
Pentru ea.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.