Toarnă laptele și untul topit și răcorit peste ouă și amestecă până se omogenizează compoziția.

 Cerne făina cu praful de copt direct peste compoziție, adaugă coaja rasă de lămâie  și scorțișoara și amestecă pe îndelete, doar cât să nu mai rămână cocoloașe. Nu te speria că aluatul iese subțire, curgător — așa trebuie să fie.

 Curăță merele  de coajă și de cotoare și taie-le felii subțiri. Stropește-le imediat cu zeama de lămâie, ca să nu se înnegrească.

 Răstoarnă feliile de mere în aluat și amestecă ușor, cât să se îmbrace toate în compoziție.

 Toarnă totul în tavă, nivelează cu lingura și apasă ușor feliile care ies deasupra, să fie acoperite de aluat — așa suprafața se rumenește frumos și uniform.

 Dă tava la cuptor, la 180 de grade, la foc potrivit, 50-55 de minute, până prinde o crustă aurie deasupra. Fă testul cu scobitoarea în mijloc: dacă iese curată, prăjitura e gata.

 Las-o să se răcorească bine în tavă înainte s-o tai, altfel se rupe. Presară zahăr pudră deasupra chiar înainte de servire.

 Taie merele abia după ce ai făcut aluatul, nu înainte — dacă stau tăiate prea mult, se înnegresc. Stropite cu zeamă de lămâie rămân frumoase și prind și un gust plăcut, dulce-acrișor.

 Nu te speria că par mai multe mere decât aluat: la copt lasă zeamă și prăjitura iese fragedă, se topește în gură. Tocmai de-aia are nevoie de tot timpul de coacere — n-o scoate mai devreme, chiar dacă deasupra pare rumenită. Testul cu scobitoarea nu dă greș.

 Las-o să se răcorească bine în tavă înainte s-o tai, altfel se rupe și se sfărâmă feliile. Zahărul pudră presară-l chiar înainte de servire, ca să nu se topească.

 Merge la fel de bine și cu pere coapte în loc de mere, iar dacă vrei ceva mai bogat, pune o mână de stafide înmuiate în puțin rom.

 Dacă rămâne pe a doua zi, ține-o acoperită la rece — e și mai bună, că se așază și zeama de la mere pătrunde frumos în aluat.

Poftă bună și spor la gătit!