Spală merele, scoate-le cotorul și taie orice parte lovită, viermănoasă sau stricată. Coaja o lași pe fruct, că în ea stă pectina care leagă povidla. Merele mici le tai în sferturi, pe cele mari în 6-8 bucăți. 

 Pune merele într-o oală largă, cu fund gros, și toarnă cei 150 ml de apă peste ele, ca să nu se prindă de fund până își lasă zeama. Pune capacul și fierbe-le la foc potrivit, amestecând din când în când, până se înmoaie de tot – cam 35-45 de minute, după soiul merelor.

 Pasează merele fierte cu blenderul vertical direct în oală, cât mai mărunt, ca să se macine bine și coaja. Dacă nu ai blender, dă masa fierbinte prin sită sau prin mașina de tocat.

 Trece piureul printr-o sită deasă, ajutându-te de o spatulă de silicon. În sită rămân doar resturile de coajă – foarte puțin, dacă ai blenduit bine. Cântărește piureul, ca să știi cât zahăr pui.

 Adaugă zahărul – 500-600 g la fiecare kilogram de piure, după cât de acre sunt merele – și amestecă până se topește complet. Gustă: dacă e prea dulceag, stinge-l cu zeama de la jumătatea de lămâie. Pune și batonul de scorțișoară, dacă îți place. 

 Dă compoziția în clocot, apoi lasă focul la mediu spre mic și fierbe fără capac, amestecând întruna cu o lingură de lemn cu coadă lungă, ca să nu se prindă de fund. Nu pleca de lângă oală. Curăță din când în când pereții oalei cu spatula.

 Fierbe așa 1-1,5 ore, până când masa se închide la culoare, cade greoi din lingură și lasă pe suprafață un desen care nu se mai întinde. Cu cât o fierbi mai mult, cu atât iese mai groasă.

 Scoate batonul de scorțișoară. Pune povidla fierbinte în borcane sterilizate de 400-500 ml – e atât de groasă, că mai mult o așezi cu lingura decât o torni. Închide cu capace fierte, nu întoarce borcanele și nu le înveli, doar lasă-le să se răcească la temperatura camerei. 

 Din aceste cantități ies în jur de 2 litri de povidlă. Se păstrează în cămară sau în beci câțiva ani buni, iar borcanul deschis îl ții la frigider.