Ioana a încercat să intervină:
— Hai, Maria, nu poți să faci asta chiar acum, în fața tuturor…
— Ba pot, am răspuns simplu. Pentru că voi ați făcut exact același lucru.
Am făcut un pas înapoi.
— De mâine, nu mai faceți parte din companie. Veți primi tot ce vi se cuvine legal. Nimic mai mult.
Andrei m-a privit disperat.
— Și… noi?
Întrebarea a rămas în aer.
Am simțit un nod în gât, dar nu l-am lăsat să se vadă.
— Noi… am spus încet… am fost cândva o echipă. Dar o echipă nu se rupe în bucăți când îi e greu.
M-am uitat la el pentru ultima oară.
— Ai ales să mă vezi mică. Eu am ales să cresc.
M-am întors și am plecat.
În spate, sala a început să prindă viață din nou. Oameni care vorbeau, care se apropiau de Popa, care mă priveau cu respect.
Pentru prima dată, nu mai eram „soția cuiva”.
