Pune ovăzul și apa într-o cratiță. Fierbe amestecul la foc mic, amestecând periodic, până când capătă consistența unei creme fluide.

Dacă dorești să folosești lapte, adaugă-l spre final și mai lasă preparatul câteva minute pe foc. După ce se răcește până devine călduț, poți adăuga puțină miere.

Kiselul poate fi consumat ca atare sau poate fi pasat și strecurat pentru o textură mai fină. Totuși, prin strecurare se pierde o parte din fibre.

Despre varianta fermentată

Kiselul tradițional poate fi obținut și prin fermentarea ovăzului. Această metodă îi oferă un gust ușor acrișor, dar fermentarea spontană acasă trebuie realizată cu atenție.

Simpla păstrare a ovăzului cu apă într-un loc cald timp de 24 de ore nu garantează dezvoltarea exclusivă a bacteriilor benefice. Pentru siguranță, este indicat să fie urmată o rețetă verificată, cu un ferment potrivit, recipiente foarte curate și condiții controlate.

Preparatul trebuie aruncat dacă:

• dezvoltă mucegai;
• are pete colorate neobișnuit;
• miroase a putred;
• devine excesiv de gazos;
• recipientul se umflă sau prezintă scurgeri.

După fermentare, lichidul strecurat poate fi fiert până se îngroașă. Fierberea distruge însă majoritatea microorganismelor vii, astfel că produsul final nu mai trebuie prezentat automat drept probiotic.

Ce poți adăuga

Pentru mai mult gust și o compoziție nutritivă mai bună, poți folosi:

• fructe de pădure;
• mere sau pere;
• nuci și semințe;
• iaurt simplu;
• scorțișoară;
• puțină miere.

Persoanele cu diabet sau rezistență la insulină ar trebui să limiteze mierea, zahărul și dulceața. Nucile și iaurtul pot adăuga proteine și grăsimi, dar nu anulează efectul zahărului asupra glicemiei.

Contraindicații și precauții

• Persoanele cu boală celiacă trebuie să aleagă numai ovăz etichetat și certificat fără gluten, deoarece ovăzul obișnuit poate fi contaminat cu grâu, secară sau orz. O mică parte dintre persoanele cu boală celiacă poate reacționa și la avenina din ovăz. Celiac Disease Foundation
• Persoanele cu diabet trebuie să țină cont de cantitatea totală de carbohidrați și de ingredientele îndulcitoare.
• Cei cu alergie la ovăz trebuie să evite preparatul.
• În cazul bolilor renale, hepatice sau digestive, porția și ingredientele se stabilesc în funcție de recomandarea medicală.

Ce afirmații nu sunt demonstrate

Nu există dovezi solide că kiselul de ovăz:

• elimină toxinele sau metalele grele;
• curăță ficatul și rinichii;
• vindecă gastrita ori ulcerul;
• stimulează evacuarea bilei;
• tratează bolile pancreasului;
• echilibrează estrogenul;
• mărește lactația;
• previne edemele sau îmbunătățește vederea.

Concluzie: Kiselul de ovăz poate fi un preparat hrănitor, sățios și bogat în fibre. Poate sprijini digestia și, consumat regulat în cantități potrivite, poate contribui la controlul colesterolului. Este însă un aliment, nu un tratament pentru stomac, ficat sau rinichi.