Nu era un incident. Era o rețea.

Când intervenția a început, a fost rapidă și dură.

Mascați, lumini, ordine scurte.

Tunelul a fost blocat. Gardienii au fost încătușați. Unii au încercat să fugă. N-au avut unde.

Dimineața, penitenciarul era alt loc.

Tăcerea era diferită.

Nu mai era frică oarbă. Era liniștea de după furtună.

Directoarea Călinescu a fost dusă la audieri. Se pare că știa. Sau cel puțin bănuia. Și alesese să tacă.

Ximena a trecut prin secții în acea zi. Deținutele o priveau altfel.

Nu mai era doar asistenta.

Era cea care nu a închis ochii.

Rebeca a prins-o de mână.

— Mulțumesc… — a spus încet.

Ximena nu a răspuns imediat. S-a uitat în jur. Pereții erau aceiași. Ușile la fel.

Dar ceva se schimbase.