Am salvat toate înregistrările.

A doua zi, am vorbit cu un avocat.

Actele, datoriile, tentativa de vânzare fără acordul meu — toate aveau consecințe legale.

Trei luni mai târziu, eram într-un apartament mic, doar al meu. Cu chirie, da. Dar al meu.

Procesul era în desfășurare.

Bijuteriile le-am recuperat.

Casa nu s-a mai vândut.

Iar Mihai a rămas singur, cu datoriile pe care le ascunsese atâta timp.

Uneori, noaptea, mă gândesc că am montat camera ca să prind o soacră băgăcioasă.

Dar am prins, de fapt, ceva mult mai important.