Am salvat toate înregistrările.
A doua zi, am vorbit cu un avocat.
Actele, datoriile, tentativa de vânzare fără acordul meu — toate aveau consecințe legale.
Trei luni mai târziu, eram într-un apartament mic, doar al meu. Cu chirie, da. Dar al meu.
Procesul era în desfășurare.
Bijuteriile le-am recuperat.
Casa nu s-a mai vândut.
Iar Mihai a rămas singur, cu datoriile pe care le ascunsese atâta timp.
Uneori, noaptea, mă gândesc că am montat camera ca să prind o soacră băgăcioasă.
Dar am prins, de fapt, ceva mult mai important.
