Foia îmi tremura în mâini.

Primele cuvinte erau scrise de mâna surorii mele.

„Dacă citești această scrisoare, înseamnă că există șansa să nu mă mai întorc la voi.”

Mi s-a pus un nod în gât.

— Ce este asta? am șoptit.

Andrei și-a șters ochii.

— Raluca a scris-o acum două luni. M-a obligat să promit că o să ți-o dau doar dacă ea nu mai poate.

Am continuat să citesc.

„Soră dragă,

Toată lumea a crezut că Andrei m-a ales pe mine din milă.

Unii au crezut că a făcut un gest de sacrificiu.

Alții au spus că nu va rezista lângă o femeie ca mine.

Dar niciunul nu a știut adevărul.”

Lacrimile îmi încețoșau privirea.

„Într-o zi l-am întrebat de ce m-a cerut în căsătorie.

Mi-a răspuns ceva ce nu am uitat niciodată:

«Pentru că tu ești singurul om lângă care nu trebuie să mă prefac.»”

M-am uitat spre Andrei.

El a zâmbit trist.

— Așa i-am spus.

Am coborât din nou privirea.

„Sora mea,

Tu ai fost mereu cea puternică.

Ai încercat să mă protejezi de lume.

Dar fără să-ți dai seama, uneori ai vrut și tu să mă protejezi de iubire.

Ți-era teamă că cineva mă va răni.

Și de aceea, când Andrei m-a cerut de soție, ai fost fericită… dar și speriată.

Știam asta.

Nu te-am învinovățit niciodată.”

Am început să plâng în hohote.

Scrisoarea continua.

„Există însă un lucru pe care trebuie să-l afli.

Înainte să mă ceară pe mine, Andrei a venit la mine și mi-a spus că oamenii îl întreabă de ani întregi de ce nu este împreună cu tine.

Iar el mi-a răspuns:

«Pentru că o iubesc pe Raluca.»

Nu a existat niciodată alt motiv.

Nu s-a sacrificat.

Nu i-a fost milă.

Nu a făcut-o pentru bani.