Trandafirii pot fi înmulțiți prin butași, iar metoda este una dintre cele mai simple pentru grădinarii de acasă. Totuși, promisiunea că „trandafirii se plantează prin butași în doar 5 zile” trebuie înțeleasă corect: în 5 zile poți pregăti butașii și poți observa dacă rămân verzi și hidratați, dar rădăcinile reale nu apar, de obicei, atât de repede. Royal Horticultural Society arată că butașii fragezi de trandafir pot prinde rădăcini în aproximativ două luni, iar plantele noi se mută în grădină abia după ce se dezvoltă suficient, uneori după un an.

Când se fac butașii de trandafir

Există mai multe momente potrivite pentru înmulțirea trandafirilor prin butași. Cea mai ușoară metodă pentru amatori este cea cu butași verzi, fragezi, luați primăvara devreme sau la mijlocul primăverii, din lăstarii tineri ai anului. O altă variantă este folosirea butașilor lemnificați, care se iau din toamnă până spre sfârșitul iernii, dar aceștia prind rădăcini mai lent.

În practică, mulți grădinari fac butași vara, după prima înflorire, când tulpinile nu mai sunt foarte moi, dar nici complet lemnificate. Important este ca lăstarul ales să fie sănătos, fără pete, fără boli, fără dăunători și să nu fie foarte subțire.

Ce fel de ramură trebuie aleasă

Alege o ramură sănătoasă, de grosimea aproximativă a unui creion, cu mai mulți muguri sau noduri. Ideal este să folosești o tulpină care a avut floare, dar la care floarea s-a trecut. Oregon State University Extension recomandă, pentru butașii de trandafir, lăstari verzi, sănătoși, fără boli și dăunători, cu 4–5 noduri.

Nu lua butași din ramuri bolnave, îngălbenite, foarte bătrâne sau prea fragile. Plantele-mamă stresate de secetă, boli sau dăunători dau, în general, rezultate mai slabe la înrădăcinare.

Materiale necesare

Ai nevoie de o foarfecă bine ascuțită și curată, ghivece mici sau pahare perforate, substrat ușor, apă, eventual hormon de înrădăcinare și o sticlă de plastic transparentă sau o pungă pentru a crea efect de mini-seră. Pentru substrat, cele mai bune rezultate se obțin cu un amestec aerat, nu cu pământ greu de grădină. Perlitul, nisipul grosier, turba, vermiculitul sau amestecurile speciale pentru răsaduri sunt variante potrivite, deoarece permit aerisirea bazei butașului și reduc riscul de putrezire.

Pasul 1: taie corect butașul

Taie o porțiune de tulpină de aproximativ 10–15 cm, cu cel puțin 3–4 noduri. Tăietura de jos se face oblic, imediat sub un nod, pentru că de acolo apar cel mai ușor rădăcinile. Tăietura de sus se face dreaptă, la aproximativ 1 cm deasupra unui mugur.

Folosește o foarfecă dezinfectată, pentru a nu transmite boli. University of Missouri Extension recomandă ca butașii să fie luați cu un cuțit sau instrument curat și ascuțit, iar tăietura de bază să fie făcută puțin sub un nod.

Pasul 2: îndepărtează frunzele de jos

Rupe frunzele de pe jumătatea inferioară a butașului. Lasă doar 1–2 frunze în partea de sus. Dacă frunzele sunt mari, le poți scurta pe jumătate, ca planta să piardă mai puțină apă prin transpirație.

Această etapă este importantă deoarece partea care intră în substrat nu trebuie să aibă frunze. Frunzele îngropate putrezesc și pot compromite butașul. University of Missouri Extension recomandă îndepărtarea frunzelor de pe partea inferioară a butașilor și păstrarea celor de sus.

Pasul 3: folosește hormon de înrădăcinare, dacă ai

Hormonul de înrădăcinare nu este obligatoriu, dar crește șansele de prindere. Înmoaie baza butașului în apă, apoi atinge ușor capătul tăiat de pulberea de înrădăcinare. Scutură excesul, pentru că prea mult praf nu ajută.

Sursele horticole recomandă introducerea bazei butașului în hormon de înrădăcinare pentru o prindere mai rapidă și mai bună, cu respectarea instrucțiunilor de pe etichetă.

Pasul 4: plantează butașul în substrat

Fă o gaură în substrat cu un creion sau cu un bețișor, apoi introdu butașul cu 2 noduri în pământ și 1–2 noduri deasupra. Nu îl înfige direct cu forța, pentru că poți șterge hormonul de pe bază sau poți răni tulpina.

Apasă ușor substratul în jurul butașului, apoi udă bine. Substratul trebuie să fie umed, dar nu îmbibat. Dacă stă în apă, butașul poate putrezi înainte să formeze rădăcini.

Pasul 5: creează efect de mini-seră

Acoperă ghiveciul cu o sticlă de plastic transparentă tăiată la bază sau cu o pungă sprijinită pe bețișoare, astfel încât plasticul să nu stea lipit de frunze. Această mini-seră păstrează umiditatea ridicată, lucru esențial pentru că butașul nu are încă rădăcini prin care să absoarbă apă.

University of Missouri Extension explică faptul că butașii au nevoie de umiditate ridicată până la înrădăcinare, iar pungile de plastic sau mini-serele ajută la menținerea acesteia. Totuși, ghivecele acoperite nu trebuie puse în soare direct, pentru că se supraîncălzesc.