Furtuna ștersese lumea. Nu mai exista drum, nu mai existau urme, nu mai exista speranță pentru cei rămași afară.

Pe un drum uitat, acoperit complet de zăpadă, Maria, o fetiță de doar zece ani, mergea singură. Trăgea după ea o sanie veche, iar fiecare pas era o luptă.

Vântul o lovea fără milă. Zăpada îi intra în ochi. Mâinile îi erau înghețate.

Dar nu se oprea.

Pentru că știa ceva ce puțini oameni înțeleg:

Dacă te oprești… pierzi tot.

Fuga

Cu doar două zile înainte, Maria fugise dintr-un centru de plasament unde frigul și foamea erau mai reale decât orice ajutor promis.

Nu mai avea încredere în nimeni.

Nu mai aștepta salvare.

Se salva singură.

Descoperirea