Furtuna ștersese lumea. Nu mai exista drum, nu mai existau urme, nu mai exista speranță pentru cei rămași afară.
Pe un drum uitat, acoperit complet de zăpadă, Maria, o fetiță de doar zece ani, mergea singură. Trăgea după ea o sanie veche, iar fiecare pas era o luptă.
Vântul o lovea fără milă. Zăpada îi intra în ochi. Mâinile îi erau înghețate.
Dar nu se oprea.
Pentru că știa ceva ce puțini oameni înțeleg:
Dacă te oprești… pierzi tot.
Fuga
Cu doar două zile înainte, Maria fugise dintr-un centru de plasament unde frigul și foamea erau mai reale decât orice ajutor promis.
Nu mai avea încredere în nimeni.
Nu mai aștepta salvare.
Se salva singură.
Descoperirea
