Am lăsat telefonul jos și am inspirat adânc.

Nu mai eram fiica care cerșea iubire.

Eram mama care își salva copilul.

„Doctorule,” am spus, cu o voce pe care nici eu nu o recunoșteam, „banii sunt pe drum. Sunați elicopterul.”

A dat din cap și a plecat în grabă.

Am rămas lângă Iulian.

Respira greu.

Mâna lui mică s-a agățat de a mea.

„Mama…” a șoptit.

Am înghițit nodul din gât.

„Sunt aici, puiule. Nu plec nicăieri.”